Varium et mutabile semper femina (lat. „Femeia e mereu schimbătoare și nestatornică”) – Vergiliu, Eneida (IV, 569-570). Enea îl visează pe Mercur care-i vorbește astfel despre femei, spre a-l decide pe viteazul troian să plece din Cartagina, unde il reținea dragostea sa pentru Didona. „Robit de dragostea unei femei – îi spune Mercur – ți-ai uitat de împărăție și de ursită.” După ce îl mustră: „nu te înflăcărează măreția sarcinii tale și nu-ți dai nici o trudă pentru gloria ta”, încheie: „Pleacă, nu mai întîrzia; nimic nu se schimbă mai lesne decît inima femeii” (trad. Eugen Lovinescu). Așadar, un avertisment adresat bărbaților care își uită îndatoririle permanente din pricina unei iubiri trecătoare. Expresia lui Vergiliu a intrat în competiție cu altele mai moderne. Vezi: Frailty, the name is women! – La donna è mobile – Souvent femme varie. LIT.